Dincolo de fizic, dincolo de sport

Acordă o notă articolului
(3 voturi)

O viziune aprofundata asupra sportului...

Activitatea fizică are o stransă legătură cu transcendentul, începand cu zonele cele mai îndepărtate sub raport astral, pană la cele telurice, subterestre, denumite, de altfel, energii transfizice.

Orice exerciţiu fizic poate crea acea stare de bine, de echilibru, între corpul fizic şi sacralitate, întărind interdependenţa dintre spirit şi corpul uman. Suntem fiinţe de creaţie materială, cu acel suflet localizat undeva între stern şi cord, avand în componenţă straturi foarte fine ale unei materii ce se presupune că îmbracă forma unui nor, a unei ceţi sferice.

Dacă această energie biopsihică este stimulată pozitiv, ea ne va înnobila prin iradiaţii de lumină, clarviziune şi optimism. Energiile transfizice se transmit biologicului prin intermediul unor corpuri eterice – aşa-zisa aură, iar pană dincolo de aştri se află eul nostru, adică spiritul – o energie imperceptibilă, care este în dialog cu Divinitatea.

Beneficiarul conştient al energiilor superioare, transfizice, spirituale, poate să-şi ordoneze mai uşor gandurile, sentimentele, idealurile şi faptele pozitive. Dezvoltarea fizică, plăcută sub aspect anatomic, constituie doar un instrument intermediar în a ne manifesta optim la nivelul vieţii terestre, dar, în fapt, condiţia fizică se substituie celei spirituale. Condiţia spirituală şi această "hlamidă de argilă" trebuie atent prelucrate şi şlefuite, apoi întreţinute pe o perioadă cat mai lungă de timp.

Corpul uman, ca "templu al sufletului", joacă un rol esenţial în existenţa noastră de pe pămînt, dar, cea care-l întreţine este practica spirituală. Esenţa cunoaşterii din punct de vedere religios şi ştiinţific este că ne tragem din pămant, iar sangele va urca în ceruri odată cu duhul nostru. Sufletul are un rol primordial, prin compoziţia sa naturală cu care a venit din astral. Dacă se menţine calitativ superior în această viaţă, atunci sunt şanse bune a se transmite aceleaşi proprietăţi şi în existenţa cealaltă. Sangele alcoolizat, sau infestat cu nicotină, duce la depersonalizarea individului şi se presupune că un astfel de om va avea aceleaşi nevoi, amplificate, şi în viaţa de apoi.

Prana, hrana din aer

Fizicienii susţin că energia vitală, Prana, este absorbită de către sistemele vii din mediul înconjurător. Această energie este folosită, fără să ne dăm seama, pe timp de posturi creştineşti. Din spusele maratoniştilor reiese că, la un moment dat, le dispare senzaţia de foame, aceasta datorită "hranei din aer" pe care o "îngurgitează" din abundenţă atunci cand aleargă.

Longevitatea, vigoarea spirituală şi fizică sunt condiţionate de trăirea noastră în acord cu Universul, prin echilibrul dintre două forţe complementare – Yin şi Yang. Trupurile noastre dispun de un sistem energetic propriu, care asimilează, transportă şi distribuie energia vitală. Cu ocazia schimbărilor energetice, acest sistem va absorbi prin respiraţie sarcini electrice şi, totodată, va emite microcurenţi bioplasmatici. Energia transfizică pătrunde prin tălpi, urcă spre cap, apoi coboară prin canale foarte fine şi iar urcă prin toate meridianele corpului, neîntrerupt. În 24 de ore, energia parcurge cele 12 meridiane principale şi fiecare canal longitudinal reţine un cuantum de energie necesară corpului nostru.

S-a constatat că cei care fac zilnic mişcare, în mod statornic, prin muncă fizică sau sport, au privilegiul de a li se primeni permanent circulaţia energetică, revigorandu-şi organismul. "Energia este indispensabilă materiei", spunea Einstein. Cu toţii suntem suspendaţi într-un ocean de iradiaţii şi, în acest "dans energetic" niciodată nu se va găsi un vacuum, un gol. Totul se petrece sub formă de rezonanţă şi aceste unde energizante duc la vibraţii care îngăduie comunicarea cu macro- şi microcosmosul. Mobilitatea energiilor şi ciclicitatea evoluţiei lor în toate părţile organismului, cand se desfăşoară echilibrat, menţin starea de sănătate. Cand în aceste energii apar dereglări, se produc dezechilibre care generează afecţiuni medicale. Acestea pot fi depăşite doar printr-un corectiv bioenergetic, ajutaţi de către persoane care au calităţi bioenergoterapeutice.

Sportul şi religia

Medicina demonstrează că sportivii care consumă alcool, sau fumează, vor ieşi din formă pentru o perioadă de timp, iar cei care-şi conjugă eforturile fizice cu viaţa sportivă şi mai ales cu cea medicală, vor obţine rezultate spectaculoase. Preceptele vieţii sportive, care i se impun individului încă din primul contact cu lumea sportului, se pot asemui cu viaţa cumpătată propovăduită de către orice confesiune religioasă. Sportivii trebuie să ducă un trai fără excese, cu un echilibru hormonal şi psiho-motor prin care să obţină randament optim.

Cei care s-au angajat la o activitate intelectuală, afectivă, în consens cu cea fizică, din totdeauna au primit mai multă lumină în suflet şi sănătate în trup. Activitatea corporală, prin efortul ei gradat, continuu şi îndarjit, poate duce la descoperirea imediată a vibraţiilor sufletului nostru, din acel foc lăuntric al arderilor interioare neobişnuite, care, mai ales în cazul sportivilor, determină performanţe fizice ridicate. Adevărata performanţă o obţin numai sportivii care-şi dobandesc acea linişte aparte a sufletului faţă de fizic, cunoscută numai de ei înşişi.

Mai întai, sufletul viitorului sportiv se află în faţa libertăţii de a discerne între o viaţă cu vicii şi avantajele efortului fizic asupra sănătăţii spirituale şi corporale. De obicei clachează acei sportivi care au tot felul de îndoieli la antrenamente şi competiţii, cei care nu-şi cultivă un crez sportiv, cei ce nu-şi educă ferm voinţa, dar mai ales acei care au impresia că pot ignora regulile sfinte ale activităţii sportive. Sportivii care întrerup antrenamentele, refugiindu-se în cele lumeşti, întampină consecinţe negative ale unei atari nesocotinţe, atat sub aspect fizic, cat şi moral.

Aşadar, corpul fizic nu poate fi dominat decat prin voinţă, exerciţiu care, de fapt, este un crampei din ceea ce aşteaptă de la noi şi Dumnezeu. Acest impuls interior cunoscut de fiecare sportiv în parte este cel mai bun adjuvant, un instrument al iradiaţiilor propriului nucleu spiritual.

scris de Marian Salahub-Filimon

sus