Sportul si stima de sine

Acordă o notă articolului
(4 voturi)

Asa cum ne place noua cel mai tare, vom incepe si acest articol spunandu-va o mica poveste cu talc...

Se zice ca o femeie bãtrâna din China avea doua vase mari, pe care le atârna de cele douã capete ale unui bãt, si le cãra pe dupã gât. Un vas era crãpat, pe când celalalt era perfect si tot timpul aducea întreaga cantitate de apa.


La sfârsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasã, vasul crãpat ajungea doar pe jumãtate. Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumãtate de apã. Bineînteles, vasul bun era mândru de realizãrile sale. Dar bietului vas crãpat îi era atât de rusine cu imperfectiunea sa, si se simtea atât de rãu ca nu putea face decât jumãtate din munca pentru care fusese menit!

Dupã 2 ani de asa zisã nereusitã, cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lângã izvor:

"- Mã simt atât de rusinat, pentru ca aceastã crãpãturã face ca apa sa se scurgã pe tot drumul pânã acasã!"

Bãtrâna a zâmbit si i-a spus bland:

"- Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insã pe cealaltã nu? Asta pentru ca am stiut defectul tãu si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii, si, in fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Dacã nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care improspãteazã casa."

Acelasi lucru se intampla si cu oamenii...Atunci cand avem un singur punct de vedere, mic, ingust, negativ si descurajant asupra unei probleme, si nu vedem si cealalta parte a sa, plina, pozitiva, stima de sine scade. Cand suntem orbiti de succesul si reusitele celorlalti, cu care ne comparam involuntar, in loc sa ne concentram atentia asupra noastra, incercand sa ne autodepasim, ne inhibam, si iarasi stima de sine scade. Sau atunci cand cei din jurul nostru nu sunt suficient de inteligenti incat sa isi aleaga bine cuvintele prin care ni se adreseaza, incat sa ne ajute sa ne dezvoltam, sa inflorim, sa dam ce avem mai frumos in noi, iarasi stima de sine scade...

Stima de sine reprezinta capacitatea unui om de a se pretui pe sine si de a-si trata propria persoana cu demnitate, iubire si realism. Stima de sine este legata de obtinerea satisfactiei, dar si de gradul de cultura, inteligenta si educatie al unei persoane. Stima de sine nu inseamna infumurare, aroganta, mers cu nasul pe sus, bataie cu pumnii in piept! Cel care ajunge campion mondial si nu-si mai vede lungul nasului, nu  este decat un simplu campion mondial.

Stima de sine are legatura directa cu atitudinea ta, cu gandirea ta, fata de tot si de toate. Se obtine prin antrenamente, lectii de viata, si vine in timp, odata cu experienta.

Sportul este unul dintre mijloacele prin care stima de sine se dezvolta, sau se poate imbunatati. In primul rand prin sport obtinem un corp frumos, armonios, elegant, puternic, si automat ne simtim mai bine: stima de sine creste. Apoi sportul cere o anumita tinuta (spatele drept, privirea inainte si nu in pamant), o anumita eticheta (echipament curat si ingrijit), expresivitate si multa energie (pentru depasirea obstacolelor si atingerea obiectivului)! Toate acestea, fara sa ne dam seama, contribuie la formarea unei imagini mai bune despre noi. Stima de sine creste iarasi.

Sportul, prin efortul depus, ne ajuta sa ne descoperim limitele (fizice si psihice)...cu alte cuvinte ne ajuta sa ne cunoastem mai bine. Un om care consuma atat de multa energie (prin sport sau munca fizica) este imposibil sa nu isi aprecieze si iubeasca trupul sau, si mintea sa, care il asculta cuminti in toate comenzile date pentru atingerea scopului.

Sportul ne da incredere, la modul cel mai concret, in fortele noastre, in abilitatile noastre. Stim cat putem, stim cata stima de sine meritam :) Si omul are atat nevoie de incredere deplina in el insusi!

Mereu sa crezi in tine. Mereu! Repeta-ti in minte si lupta pentru asta atunci cand simti ca este cazul.

Faceti sport, pentru ca sportul este in toate.

 

Citat: "Autocompatimirea se naste din lipsa respectului de sine." (Arta de a iubi, scrisa de don Miguel Ruiz)

sus