Tu...de ce faci sport?

Acordă o notă articolului
(3 voturi)

Fac sport de mic, pot spune acum, dupa multi ani, ca am crescut facand sport... si invatand. Nu, nu sunt nici campion mondial nici geniu in matematici sunt ... "modest, dar vreau sa se stie" Smile, asa cum spune marele actor Dan Puric. Am incercat, ani la rand, sub indrumarea, atentia si cu micul sprijin material al parintilor, sa impac si scoala si sportul. Oare am aflat in toti acesti ani, cu adevarat, raspunsul intrebarii "De ce faci atata sport, mai copile?"

Cand spun ca am facut sport, spun antrenamente sub indrumarea unui instructor sau antrenor cu experienta, nu joaca in parc sau simpla miscare! Am practicat inot (5 ani), atletism (2 ani), fotbal (2 ani), karate (peste 10 ani), iar dupa varsta de 23 de ani, cand incepea si la noi sa se dezvolte lumea fitness-ului, am inceput sa merg la ore de fitness, aerobic, tae-bo, chiar kangoo jumps. Mai nou merg la dansuri: salsa si bachata Tongue out

Evident nu le-am facut pe toate in paralel, ci in timp...cu rabdare...ma plictiseam de inot, faceam pauza si mergeam la karate...nu mai aveam chef de karate ma duceam la fotbal sau atletism...In prezent sunt instructor certificat in cateva din aceste discipline, dar mai important de atat, este faptul ca am gasit raspunsul multor intrebari ale vietii mele prin sport! Consider ca el a avut un rol major...

Tu de ce faci atata sport? La ce bun? Pentru ce te antrenezi? E prea mult!

Deseori mi se puneau aceste intrebari de persoane necunoscute si mai in varsta ca mine. Ma vedeau antrenandu-ma si imi aruncau astfel de intrebari. Eram adolescent si inca nu aveam raspunsurile clare, formate...Si cat de tare ma loveau aceste intrebari adresate de oameni care nu stiau, nu intelegeau sportul si ceea ce fac, si nici de ce fac atat de mult (cum li se parea lor); iar ei nu aveau nici o treaba cu sportul...Oameni care il loc sa ma incurajeze ma slabeau, lovind (uneori fara sa vrea, fara sa constientizeze) exact in lucrul care pentru mine insemna enorm...secretul meu cel mai intim...pasiunea pentru sport...care de fapt, in timp, am descoperit ca insemna dorinta puternica de autodepasire, de dezvoltare armonioasa (fizic, psihic, emotional si spiritual), dorinta de a continua lupta cu mine insumi si de a nu ceda atunci cand greul apare...nu mai vorbesc de sanatate, ingrijire personala si auto-educare; sau time management, conflict management...

Dar, pe semne ca nu aveam aceste raspunsuri la vremea respectiva...iar aceste intrebari aruncate ma secau, imi dadeau ganduri negative, mii de intrebari (dar de ce nu fac muzica? sau pictura? de ce nu invat si mai mult? de ce nu ma duc la film si in cluburi? sau poate ar trebui sa citesc si mai mult? oare ce se va alege de mine? ce caut eu aici, in sala, tragand ca un nebun de mine pana nu mai pot? da, e prea mult sport!)

Tineam pentru mine aceste ganduri si cateva zile eram debusolat, slabit, molesit...cu un nivel energetic scazut, fara flaga, fara incredere in mine...parca eram lesinat, nu mai aveam nici o placere, apatic si ganditor, abatut, trist...Pana cand observa mama...Si atunci se intampla ceva extraordinar!

Mama a fost merea cea care mi-a dat atat de multa incredere si imi aducea mereu inainte numai partea pozitiva, doar frumusetea lucrurilor...Nu imi explica in termeni elaborati lucrurile ( afirmatii gen sportul inseamna dezvoltare personala sau sportul inseamna cunoasterea limitelor, auto motivare, dezvoltarea increderii in tine si a respectului de sine etc.), nu, ci mama imi spunea cateva lucruri simple, de baza:

Mama, iti place cum te simti cand faci sport? Dar dupa antrenament? mi-ai spus de atatea ori ca te simti fericit si foarte bine dispus, relaxat...Sportul inseamna sanatate, mama, si te dezvolta frumos! Cum sa nu faci sport, auzi? vrei sa te ingrasi? vrei sa te imbolnavesti? Vrei sa arati ca un terminat? Mergi frumos, cu spatele drept, capul sus, privirea in fata, pai?! Fii tu mai puternic decat gandurile tale! Controleaza-ti mintea, nu ea pe tine!

Ce credeti ca simteam eu cand mama imi aducea in fata acest punct de vedere? Da! Faceam si mai mult sport! Trageam si mai tare! incercand sa recuperez si sa ma cert pentru acele zile proaste pe care le-am avut, spunandu-mi ca sunt foarte slab psihic!

Ceea ce nu am facut insa, a fost sa scriu pe o foaie motivele acestea, simple, pentru care fac sport...Norocul meu a fost ca mereu mama era acolo, reamintindu-mi. Dar acum a venit timpul. Si nu le scriu doar pentru mine, ci pentru toti care s-au impiedicat de intrebarile stupide ale unor oameni care nu inteleg fenomenul sportiv, evident oameni care nu au facut sport in viata lor, oameni care nu au bunul simt de a avea grija de ei...de corpul lor, de tonusul lor fizic si psihic...

Tu...de ce faci sport?

 

dedicat mamei mele 19.01.2014

sus