Sport si accidentari

Acordă o notă articolului
(1 votează)

Sportul este foarte important in viata omului, dar el nu este totul... Ne convine sau nu, sportul este o mica parte din Marele Intreg. De ce spunem aceasta?

În vitrina unui magazin de animale era un afiş: “Căţeluşi de vânzare”. Un baieţel de 10 ani intră şi intreabă care-i preţul unui căţeluş. Vânzătorul îi răspunde că preţul este între 30 şi 50$. Băieţelul bagă mâna în buzunar, scoate câteva monezi. Numără 2.70$…şi apoi întreabă: “Aş putea vedea căţeluşii?” Vânzătorul zâmbeşte. Fluieră, din magazin iese afară căţeaua şi în urma ei 5 căţeluşi frumoşi. Al şaselea căţeluş…rămase în urmă şi nu se apropia!

Băieţelul întreabă: “De ce căţeluşul astă şchioapătă ?” Omul îi răspunse că acesta s-a născut cu o problemă la picior şi va şchiopăta toată viaţa! “Acesta-i caţeluşul pe care-l doresc”, a spus băieţelul cu bucurie în glas. “Dacă asta e dorinţa ta, ţi-l dau gratis!”

Copilul s-a suparat şi a răspuns: “Nu-l vreau gratis, preţul lui e la fel ca şi a celorlalţi căţei, îţi voi da tot ce am la mine acum, şi în fiecare lună îţi voi plăti 50 de cenţi, până voi achita preţul lui intreg !”

“Eşti sigur că vrei acest căţeluş? Doar niciodată nu va putea fugi sau juca sau sări precum ceilalţi!”

Băieţelul s-a aplecat, şi-a ridicat puţin pantalonul şi i-a arătat vânzătorului aparatul de fier ce-i susţinea piciorul strâmb.
Nici eu nu pot alerga, de aceea acest căţeluş are nevoie de cineva care să-l înţeleagă!

Ochii vânzătorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului: “Mă rog şi sper ca fiecare căţeluş să aibe pe cineva care să-l iubească, aşa precum tu îl vei iubi pe acest căţeluş!”

 

Aceasta povestioara o dedicam unui prieten din adolescenta, pasionat de sport si el, un tip dezvoltat frumos, proportionat, si plin de energie. Venea constant la antrenamente de 4-5 ani, era zambitor si avea rezultate peste medie. Facea karate pentru a se simti bine, a arata bine, a fi puternic si "a deveni un adevarat luptator in viata!", asa cum ne invata Sensei.

Intr-o zi, dupa o lunga pauza de la antrenamente, Andrei a revenit in dojo, dar nu mai era ca inainte: avea piciorul stang complet in ghips si era trist, slabit...Printr-o intamplare nefericita, fusese lovit puternic de o masina; oasele bazinului sau fusesera sparte, iar piciorul rupt. "Doctorii mi-au spus ca nu se mai pune problema de a face sport...piciorul meu stang va fi de acum incolo cu probleme...stramb, si mereu voi schiopata..." Vorbind cu Andrei am mai aflat din gandurile si temerile lui "Oare cine ma va mai placea asa? Oare ce tipa se va mai uita la mine?" Plangea si isi inghitea lacrimile, iar noi priveam si incercam sa simtim, sa intelegem ceea ce el chiar traia. Clipe cu incarcatura emotionala mare, pe care se pare ca nu mi le-am putut scoate din minte nici pana azi.

Da, sportul ne face sa aratam, in exterior, mai frumos, mai atragator, dar, se pare ca mai este ceva dincolo de fizic si de aspect...partea interioara, partea care nu se vede...mintea noastra, sufletul nostru, spiritul nostru...Poate vom fi simpatizati de multe persoane pentru trupul nostru lucrat, pentru muschii tonici pe care ii avem, dar nu si iubiti. Vom fi iubiti doar de cateva persoane, si pentru ceea ce suntem cu adevarat: ceea ce gandim si exprimam.

Tu te preocupi si de frumusetea ta interioara?

P.S. Am mai tinut legatura cu Andrei: a inceput practicarea inotului, pentru recuperare, si ore de kinetoterapie. De asemenea a inceput sa citeasca destul de mult, sa faca plimbari in parc, si sa mearga la biserica din cand in cand. Sunt sigur ca a descoperit ce inseamna "sa fii luptator in viata", si ce inseamna sa fii iubit.

sus