Sport si modestie

Acordă o notă articolului
(2 voturi)

Din artele martiale am invatat sa nu imi subestimez adversarul, sa fiu precaut in toate, sa fiu modest; sa nu fiu trufas si sa ma laud peste tot atunci cand am castigat o lupta sau am devenit campion, si sa nu fiu orbit de acest orgoliu al invingatorului, pentru ca nu voi mai vedea nici macar pe unde merge, dar sa mai castig si alte lupte? Evident nu am invatat asa, dintr-o data, si nici simplu, ci in timp, prin lectii pe care viata, ca un bumerang, mi le-a dat: castigam o lupta, ma credeam cel mai cel, dar pierdeam alte doua. Trufia cucereste rapid un copil, si este normal, la fel de rapid precum ispita un tanar indragostit. Sa invatam totusi din ceea ce traim zi de zi! Speram sa va placa povestioara Inimii Perfecte Smile

 

Într-o zi, un tânar s-a oprit în centrul unui mare oraș și a început să le spună trecătorilor că are cea mai frumoasă inimă din împrejurimi. Nu după multă vreme, în jurul lui s-a strâns o mare mulțime de oameni și toți îi admirau inima, care era într-adevar perfectă! Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisură. Da, toți au căzut de acord că era cea mai frumoasă inimă pe care au văzut-o vreodată.Tânarul era foarte mândru de inima lui și nu contenea să se laude singur cu ea.

Când deodată, de mulțime s-a apropiat un batrânel. Cu glas liniștit, el a rostit ca pentru sine:
- Și totuși, perfecțiunea inimii lui nu se compară cu frumusețea inimii mele.

Oamenii din mulțimea strânsa în jurul tânarului au început să-și întoarcă privirile spre inima batrânelului. Până și tânîrul a fost curios să vadă inima ce îndrăznea să se compare cu inima lui. Era o inimă puternică, ale cărei bătăi ritmate se auzeau până departe. Dar era plina de cicatrice, locuri unde bucăți din ea fuseseră înlocuite cu altele care nu se potriveau chiar întru totul, liniile de unire dintre bucațile străine și inima batrânului fiind sinuoase, chiar colțuroase pe alocuri. Ba mai mult, din loc în loc lipseau bucăți întregi din inima concurentă, rani larg deschise, încă sângerânde.

“Cum poate spune că are o inimă mai frumoasă”, își șopteau uimiți oamenii.

Tânărul, după ce examinase atent inima batrânelului, și-a ridicat privirea și i-a spus râzând:

- Cred că glumești, moșnege. Privește la inima mea – este perfectă! Pe când a ta este toată o rană, numai lacrimi și durere.

- Da, a spus blând batrânelul. Inima ta arată perfect, dar nu mi-aș schimba niciodată inima cu inima ta.

- De ce?

- Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezintă o persoană careia i-am daruit dragostea mea – rup o bucată din inima mea și i-o dau omului de lângă mine, care adesea îmi da în schimb o bucată din inima lui, ce se potriveste în locul rămas gol în inima mea. Dar pentru că bucățile nu sunt măsurate la milimetru, ramân margini colțuroase, pe care eu le prețuiesc nespus de mult deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împărtășit-o cu cel de lângă mine.

Uneori am dăruit bucăți din inima mea, unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb, nici măcar o bucățică din inima lor. Acestea sunt rănile deschise din inima mea, găurile negre – a-i iubi pe cei din jurul tău, implică întotdeauna o dăruire. Și deși aceste răni sângerează încă și mă dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am până și pentru acești oameni; si, cine stie, s-ar putea ca într-o zi să se întoarcă la mine și să-mi umple locurile goale, cu bucăți din inimile lor.

Întelegi acum, dragul meu, care este adevărata frumusețe a inimii?, a încheiat cu glas domol și zâmbet cald, batrânelul.

Tânarul a rămas tăcut, deoparte, cu obrazul scaldat în lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batrânel, a rupt o bucată din inima lui perfecta și i-a întins-o cu mâini tremurânde. Batrânul i-a primit bucata pe care a pus-o în inima lui. A rupt apoi o bucată din inima brăzdată de cicatrici și i-a intins-o tânarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru că marginile erau cam colțuroase.

Tânarul și-a privit inima, care nu mai era perfectă, dar care acum era mai frumoasă ca niciodată, fiindcă în inima cândva perfectă, pulsa de-acum dragoste din inima batrânelului. Cei doi s-au îmbrățișat, și-au zâmbit și au pornit împreună la drum.

Cât de trist trebuie să fie să mergi pe calea vieții, cu o inima întreagă în piept. O inimă perfectă, dar lipsită de frumusețe…

Inima ta cum este? O poți împărți cu alții?

 

Cateva comentarii "sportive" pe marginea acestei povestioare pline de intelepciune:

Despre sportivi se spune ca au o inima mare: muschiul ei, fiind lucrat mai mult prin efort fizic decat la alte persoane, se dezvolta, devine mai puternic si mai voluminos. Sportivii ar trebui sa fie asadar mai generosi, mai buni...(evident trebuie sa fim atenti sa nu impartim totusi margaritare porcilor! suntem generosi, toleranti, buni, respectuosi dar cu cine merita!)

De asemenea, copiii sau tinerii care fac sport isi dezvolta un corp frumos, musculos, armonios si care exprima tonicitate, forta, energie, viata! Si odata cu acestea o atitudine corespunzatoare, o tinuta dreapta (spatele drept, barbia in piept, privirea in fata, umerii trasi spre spate) ce foarte usor se confunda cu mandria, cu lauda de sine! Pentru ca lumea judeca in general dupa ceea ce vede! Iar daca tu ai o atitudine de "cocos", de infumurat, iar limbajul tau non verbal spune ca esti plin de tine, sigur numai repulsie starnesti in jurul tau!

Draga sportivule, draga sportiva, nu te lauda cu trupul tau superb, musculos, frumos, suplu (si despre care poate crezi ca este PERFECT) pentru ca in orice secunda poti pati un accident, si uneori nu din vina ta!!! Si atunci ce ai facut? ce vei gandi? ca ai pierdut totul si ca nu mai esti frumos? si nu vei mai merge cu spatele drept, cu barbia in piept si privirea semeata? vei renunta la sport si la lupta pentru aspiratiile tale? iti vei pierde increderea si stima de sine? Vei ceda?       Nu! nu asa!

Draga iubitor de sport, de muzica si de culoare, fii mai degraba recunoscator Zeilor, Divinitatii, pentru corpul pe care il ai, pentru abilitatile tale fizice si psihice! si pe care evident, cu toate felicitarile noastre, le-ai dobandit in timp, prin munca ta, prin efort depus, prin transpiratie...si din placere Smile Nu te lauda lumii, pentru ca fizicul nu este totul! Fizicul este perisabil: azi esti intreg si maine ramai fara o mana, fara un ochi...Fizicul este doar o parte din tine, doar o parte din intreg. Pentru ca TU ESTI si FIZIC, si MINTE, si SPIRIT...

Asadar, fa sport, dar si invata, dar si citeste...asculta-i pe cei de la care ai de invatat, respecta, daruieste, iarta, iubeste...dezvolta-te permanent! atunci vei fi frumos, vei gandi frumos si vei trai frumos (asa cum spunea si Parintele Teofil Paraian : Sa gandim frumos ca sa traim frumos!)

 

Sursa de inspiratie: povesti cu talc

sus