Ce m-au invatat artele martiale

Acordă o notă articolului
(7 voturi)

Singura modalitate prin care te poti cunoaste fizic, psihic si emotional este SPORTUL. Nu exista alta metoda. Doar facand sport iti poti simti toti muschii pompati, inima batand puternic, transpiratia curgand siroaie, si iti poti auzi respiratia gafaita. Doar facand sport iti poti descoperi limitele fizice sau mentale: cat de puternic esti, cat de rezistent, cat de rapid si de abil, cat esti de flexibil, cata furie si rautate ai in tine, cat nerv.

Fiecare sport are varsta sa, varsta optima la care poate fi practicat, fiecare sport are ritmul si energia sa, si din fiecare sport avem ceva de invatat. In acest articol vom vorbi despre artele martiale.

Practic arte martiale in cadrul Federatiei Romane de Karate Traditional (Presedinte Sensei Dan Stuparu) de la varsta de 7 ani. Am fost legitimat la Dento Bucuresti (condus de Sensei Geacint Contas) iar mai tarziu la Roxy Dojo Bucuresti (condus de Sensei Cruher Roxana). Am fost multiplu campion national la Kata, Enbu, Kumite, Fuku-Go si echipe. Practic artele martiale de peste 20 de ani...cred ca pot spune cateva lucruri depre ce am invatat din ele...Am crescut practicand la nivel de performanta arte martiale, sub indrumarea directa in numeroase stagii de pregatire a lui Sensei Dan Stuparu...omul care m-a atins, m-a corectat, mi-a vorbit, m-a pedepsit cand am gresit...omul care a insemnat foarte mult pentru mine..poate mai mult decat parintii mei...

Ce am invatat din artele martiale?

- filosofia lor, cele mai nobile valori ale spiritului uman (inaintea fiecarui antrenament rosteam un juramant, in japoneza DojoKun):

Dojo-kun

  • Urmareste desavarsirea caracterului.
  • Apara calea adevarului.
  • Propune-ti sa excelezi.
  • Dovedeste-te politicos.
  • Abtine-te de la un comportament violent.

 

- sa lupt cu mine pentru a ma invinge (sa imi inving toate fricile, absolut toate, pentru ca fricile inlantuiesc spiritul, molesesc corpul si provoaca bolile);

- pentru a executa corect, aproape de perfectiune o lovitura sau o miscare, trebuie repetitii peste repetitii, perseveranta, rabdare, vointa si antrenament continuu, ani la rand (alta cale nu exista, karate-ul se practica o viata intreaga...);

- exigenta lui Sensei (fara ale carui corecturi repetate si iar repetate nu ajungeam prea departe, nu intelegeam mare lucru din artele martiale);

- daca am pierdut sa continui, daca am castigat sa continui (spiritul liber al unui luptator);

- sa lupt cu ceilalti (tehnici care se pot aplica si in afara dojo-ului, in comunicare, in afaceri, adica in viata);

- respectul (respectul pentru locul de antrenament, respectul pentru adversar, respectul pentru colegii de antrenament, pentru Sensei) exprimat printr-un salut specific: aplecarea usor inainte a trunchiului, cu spatele perfect drept, privirea inainte);

- in fiecare clipa sa fiu pregatit, gata de lupta, niciodata sa nu spun “Nu mai pot”, chiar daca nu mai pot (atitudinea unui luptator);

- durerea (lovituri primite), esecul (pierderea unor competitii), succesul (castigarea unor lupte), modestia (invingerea orgoliului si cumpatare in toate, asa cum se specifica si in codul samurailor);

- am descoperit cartile “Arta pacii” (Morihei Ueshiba), “Arta razboiului” (Sun Tzu), “Codul Bushido” (Nitobe Inazo) si altele (adica intelepciune de viata);

- sa fiu atent, sa ascult, sa privesc, sa analizez, sa simt, sa reactionez rapid, ca un blitz! sa fiu aici si acum, conectat la miscarile adversarului pentru a contracara atacul pe masura (sa nu fiu rigid si sa ma adaptez situatiei, adversarului);

- sa gandesc pozitiv (sa apreciez ceea ce am, sa dezvolt la maxim ceea ce am, ceea ce pot si stiu, si sa nu ma vait de vreun neajuns sau de vreo lipsa, sa caut mereu partea plina a paharului);

- sa ma cunosc mai bine  (sa imi cunosc mai bine corpul, puterile, reactiile) si am capatat din ce in ce mai multa incredere in mine…in timp si prin antrenamente, din ce in ce mai multa, si mai multa…am inceput sa am din ce in ce mai multe lupte castigate…

- sa imi coordonez corpul, bratele si picioarele, sa lovesc cu maxim control, la o “petala de trandafir” fata de tinta, uneori fiind capul adversarului (karate-ul presupune o foarte mare motricitate, slefuieste multe abilitati fizice);

- am invatat sa respir corect, precum si diverse tehnici de relaxare (pentru indepartarea energiei grele sau negative si calmarea spiritului);

- am invatat sa folosesc arme si tehnici de lupta pentru a invinge adversari mai mari, mai puternici, mai rapizi sau mai numerosi (acestea le folosesc, asa cum am jurat in Dojo, doar in situatii de maxim risc pentru integritatea mea);

- daca am cazut trebuie sa ma ridic rapid, trebuie sa gasesc rapid mijloacele de a ma ridica..altfel adversarul va lovi din ce in ce mai tare;

- artele martiale lucreaza cu “foc”, ai nevoie de multa energie, de mult nerv, de viteza, de explozie, de concentrare maxima, de atentie…lupta nu este o distractie, nu este pentru amuzament…

- sa am nervii de otel si sa imi controlez absolut toate reactiile animalice, instinctele vulgare, josnice, si sa ofer doar energie pozitiva, optimism si generozitate, zambet si lumina;

- sa imi controlez gandurile, clipa de clipa, sa le constientizez si sa le indrept pe calea cea buna, optimista, pozitiva...altfel am pierdut o lupta, lupta cu mine insumi;

- sa fiu campion in viata, campion pentru o viata, nu campion pentru cateva secunde, ore, zile;

- ca deasupra fizicului, muschilor, conditiei fizice, exista un spirit! ca trupul slujeste spiritului! iar cel mai puternic, daca nu are valoare morala, este un nimic si trebuie distrus.

 

Toate acestea le-am invatat din practicarea artelor martiale (karate traditional shotokan-fudokan), nu doar din carti, teorie, din auzite, si nu le-am regasit in nici un alt sport, in nici o alta arta. Multumesc Sensei ca mi-ati aratat calea. Oss...

Dedicat Senseiului meu Dan Stuparu (1951-2013)

www.federatiaromanadekaratetraditional.ro

Autor: anonim

Galerie de imagini

sus