Sport si autocontrol

Acordă o notă articolului
(3 voturi)

Intr-o seara de toamna, ceata groasa invaluia aproape in intregime raul Saitama. Un calugar si un tanar novice se pregateau sa-l traverseze cu o barca usoara. Valurile erau galbene si tumultoase si incepuse sa bata un vand puternic.

- Maestre, stiu foarte bine ca suntem asteptati la manastirea din Rishiko, dar n-ar fi mai prudent sa amanam vizita pe maine?

- …

Maestrul pastra tacerea. Atunci Kasuku s-a resemnat, a urcat in barca si a inceput sa vasleasca. Malul celalalt se zarea doar ca o linie intunecata pierduta in ceata.

- Mastre, raul e lat si vantul care bate ne impiedica sa inaintam dupa cum dorim.

- …

Au trecut 10 minute, care i-au parut o ora tanarului Kasuku. Vaslea in tacere, cu inima ingrijorata. Deodata, a lasat vaslele, si-a indreptat spatele si a ridicat mana:

- Maestre! Maestre! Priveste acea barca ivindu-se din ceata. Vine direct spre noi!

- …

- Maestre, se va ciocni de noi, ne va sparge barca si ne vom duce la fund. Hei, luntrasule! O, o, luntrasule! Daca as pune mana pe el, i-as trage una cu bastonul ca sa-i piara pofta de a mai pune in pericol niste oameni sfinti ca noi.

- …(mastrul pastra tacerea…privea inainte, in departare, absorbit parca de noapte)

- Maestre, uite cum se apropie barca, se va infige in noi cu prora ei ascutita. Acum il zaresc pe carmaci. Un nebun care doarme nepasator!

- …

- Maestre, barca este aproape! Blestemat sa fi acest luntras nebun!

Chiar cu putin inainte de momentul ciocnirii, o miscare abila, rapida a maestrului a indepartat pericolul, si cele doua barci au trecut una pe langa alta, neatinse continundu-si drumul.

- Ai vazut ce era in barca, Kasuku? A intrebat calugarul zen.

- Da, Maestre…forma ce mi se paruse a fi un om era un sac cu grane…

- Spune-mi atunci, Kasuku, impotriva cui te-ai maniat?

 

Autocontrolul, stapanirea de sine…Acea forta interioara, acea intelepciune care ne face sa ne invingem, sa ne depasim conditia in multe momente. Reactionam instinctiv, nu avem rabdare, suntem agitati, aruncam vorbe sau jignim…apoi ne pare rau, ne cerem scuze…Si in situatiile in care delicatetea si sensul cuvintelor conteaza enorm, atunci cand cuvintele nu mai pot fi retrase sau sterse…totul se ruineaza. A cui este vina? A noastra. Pentru ca noi suntem raspunzatori 100% de reactiile noastre.

Artele martiale in special pun foarte mare accent pe educarea controlului si autocontrolul practicantilor. Astfel, incepand cu nivelul fizic, prin miscare, repetitie si corectare, se ajunge sa fie programat intelectualul, se creaza deprinderile de caracter. In dojo il auzi de multe ori pe Sensei repetand: “Nu reactiona pripit, calmeaza-te, respira, controleaza-te!”, “Controleaza-ti loviturile mai baiatule!”, “Controlati-va tinuta la aliniere!”, “Atitudinea corporala! Spatele drept, privirea inainte!” , “Fii permanent constient, in controlul actiunilor tale! Controleaza-ti mintea!” samd.

Unde, in ce sport, se mai pune atat de mult accept pe educatie, pe control si pe autodisciplina? Doar artele martiale si-au pastrat traditia puternica, regulile nobile, de-a lungul secolelor. In vremea samurailor, cine incalca aceste reguli, incalca spiritul Budo, si nu mai era considerat un luptator, ceea ce insemna cea mai mare dezonoare. Samuraiul isi facea hara-kiri.

Va lasam sa meditati putin asupra celor expuse…

 

Nota: pasaj din cartea "Cele mai frumoase povestiri zen" de Henri Brunel

sus